
Am scris asa de rar pe blog in ultima vreme, incat aproape ca uitasem sa ma loghez. O vara fierbinte ne omoara de saptamani intregi; inainte ne-au deprimat cateva saptamani ploioase.Concedii anulate si planuri nerealizate, suparari, boala,servici, bani(sau lipsa lor),iubiri mai mult sau mai putin fericite, planuri refacute, alte concedii, optimism, pesimism, aniversari, Meteora, Slanic Prahova, A.mic e lesinata dupa restaurante, am vazut poze din Albania, am vazut poze cu vulcanii noroiosi, am testat piata imobiliara,daca vrei sa mergi cu trenul in Apuseni faci cam 14 ore(in timpul asta am ajuns cu masina de la Salzburg la Loches, pe Valea Loarei), daca vrei sa mergi la mare mai bine nu mergi pe caldura asta, daca stai in Bucuresti fi atent la aerul conditionat, la Valencia e mai cald sau la fel de cald ca in Bucuresti, de ce nu mergem si noi sa ne batem cu rosiile, terasele de joi seara sunt fierbinti,mancam putin ,limonada e bautura princeps.cateaua unui tip pe care il cunosteam in tinerete a adoptat 5 pisoi,am felicitat lumea de Sf.Maria desi nu ar fi trebuit s-o fac,am stat la servici prea mult ,nu am vazut nici macar o emisiune de stiri la televizor,joia asta cine merge la restaurant,am citit un articol despre prietenia dintre un barbat si o femeie care de fapt nu exista. Si aici s-a produs declicul. Dupa 2 luni in care nu am putut scrie nimic , brusc am simtit nevoia sa deschid blogul si sa filozofez despre dragoste. Pentru ca prietenia este o dragoste platonica intre persoane care nu sunt rude. Ca este intre barbati, femei sau barbati si femei nu are nici o importanta . Ca uneori in treaba asta apare si cate un gand poznas, asta este. Dar prietenia exista. Uneori supravietuieste unei pasiuni, alteori poate duce la o pasiune. Alteori ramane asa, prietenie( poate nu a existat destul curaj pentru altceva?).Alteori se duce, dispare. Alteori ramane si ne sustine cand ne este greu,chiar numai prin faptul ca exista. Alteori ne este interzisa de imprejurari(Prietenul meu se insoara), alteori el moare. Alteori nu-l mai vrem. Alteori el nu ne mai vrea. Alteori ne certam. Alteori plecam. Alteori numai gandul ca am putea sa devenim altceva decat prieteni ne umple de spaima(sinceritatea absoluta este in general o arma cu doua taisuri), alteori el se supara daca nu este tot timpul pe primul loc. Alteori noi suferim pentru ca nevasta lui are intaietate. Alteori o amintire despre prietenul nostru ne tine pe linia de plutire. Alteori suntem recunoscatori pentru un cuvant bun, chiar daca prin sens a depasit limita platonica. Alteori ne simtim frumoase pentru ca avem un prieten. Altadata ne simtim destepte si barbate din acelasi motiv. Altadate ne simtim fericite pentru ca am vorbit,sau vorbim sau vom vorbi cu prietenul nostru. Uneori am avut o fantezie cu el. Alteori ne-ar fi placut sa stim ca a avut o fantezie cu noi. De cele mai multe ori am fost fericite cu el. Nu a fost rara situatia in care am vrut sa trecem linia .S-a intamplat sa simtim ca el vrea sa treaca linia. Dar, asa cum nu purtam o rochie de gala la servici, asa ne-am ocrotit prietenul de dragostea trecatoare, asa ne-am pastrat prietenia ,vesnica si minunata prietenie. Pentru ca exista, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. Sfarsit. M.mare