Daca esti un om obisnuit, cu simtul valorii, cu mult bun simt, educat parca pentru a trai in alta epoca...bine ai venit pe acest blog. Suntem mai multi in aceasta situatie...hai sa restabilim normalitatea, sa aflam informatii utile, nu "stiri senzationale",... sa impartasim experiente si impresii...

marți, 5 octombrie 2010

Si totusi Praga
















merita vazuta in acest an.

joi, 16 septembrie 2010

Am sa uit


Daca nu am uitat sa scriu pana acum, din pacate voi uita de acum. Oricum mi-am dat seama ca nici macar nu am avut ceva interesant de spus de cele mai multe ori. Nu sunt nici partenera buna de cafea, carciuma , nici de gasca nu sunt, sunt doar asa cum sunt. Sunt doar un om care poate uneori are un simt al datoriei exagerat, nu intotdeauna agreat de *anturaj*, dar am fost intotdeauna loiala prietenilor mei si nu am spus pe la colturi nimic rau despre ei, daca am avut ceva de spus am spus-o in fata asa cum cred ca face un prieten adevarat...
De aceea am sa uit sa scriu...
Seri frumoase de joi cu miros de restaurant si de prietenie peste care se asterne toamna, Bucuresti pe care nu foarte departe de aici il voi lasa in urma, zambet de copil fericit care imi lumineaza viata mereu, lucruri nespuse, saruturi calde si imbratisari ce imi lipsesc in fiecare seara si multe alte ganduri triste ca un tarait de greieras intr-o seara tarzie... si cortina care se lasa!
S

marți, 17 august 2010

Nu am uitat sa scriu...











De multe ori te intorci cu drag si nostalgie catre locuri cu miros de copilarie, cand clipele nu aveau masura, iar grijile nu stiam ce sunt. Din pacate toate aceste incursiuni au fost urmate de gustul amar lasat de nepasarea oamenilor, degradarea unui tablou care prin ochii tai de copil era perfect. Asa se face ca *in scop terapeutic si curativ*?! (curativ ca sa ni se ia odata de Romania si sa decidem sa o lasam in urma, asa cum ne sugereaza dragul nostru presedinte) am fost plecati impreuna cu A mic la Slanic Prahova- apa sarata, salina... sanatate curata...
Dupa cautarile panicate de-a dreptul ca nu ne vom gasi cazare, intrucat ni se spunea de la hoteluri: *suntem aproape plini* la niste scoruri demne de 4 * in regim all inclusive, am optat pentru un hotel de 3* de la piciorul strazii ce duce catre Baia Baciului.
Ajunsi acolo pe 38 de grade am fost cazati la etajul 3 din 3 intr-un hotel deschis in urma cu 3 ani doar, care nu avea aer conditionat- cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie cum era in camera vorbind doar de temperatura. Despre restul hmm... o usa plina de grasime de parca fusese atarnata pe ea vreo sunca afumata la uscat, o baie din care nu se scurgea NICIODATA apa, un dus care nu putea fi fixat deloc, o usa de la baie care nu putea fi blocata, o tablie de pat unsuroasa la fel ca usa, iar dupa pat ramasa din vremuri demult apuse probabil mizerie, dar si o acadea ratacita...
Si sa pornim: tarifele de intrare la strand (Baia Baciului, caci dincolo erau si mai mari la Baia Rosie) explozive-daca iei in calcul ca intri zilnic si stai cateva zile...imagini deplorabile ale unor constructii lasate in paragina, lucru pe care l-am intalnit si la Baile Herculane si Tusnad cuplate cu amabilitatea tipic romaneasca (pentru care suntem de altfel renumiti). Trebuie sa spun ca am mancat zilnic la restaurantul hotelului la care am fost cazati, nici macar O DATA nu ni s-a spus Buna ziua! sau Buna seara!, aceeasi atitutidine aproape ostila de parca veneai si mancai gratis.
Salina- un spatiu extraordinar, 13 grade cand afara erau 37, care evident putea fi valorificat atfel, dar suntem in Romania si... MERGE SI ASA!!!
Va las cu pozele (cateva deocamdata), S

luni, 16 august 2010

Despre dragoste si nu numai.







Am scris asa de rar pe blog in ultima vreme, incat aproape ca uitasem sa ma loghez. O vara fierbinte ne omoara de saptamani intregi; inainte ne-au deprimat cateva saptamani ploioase.Concedii anulate si planuri nerealizate, suparari, boala,servici, bani(sau lipsa lor),iubiri mai mult sau mai putin fericite, planuri refacute, alte concedii, optimism, pesimism, aniversari, Meteora, Slanic Prahova, A.mic e lesinata dupa restaurante, am vazut poze din Albania, am vazut poze cu vulcanii noroiosi, am testat piata imobiliara,daca vrei sa mergi cu trenul in Apuseni faci cam 14 ore(in timpul asta am ajuns cu masina de la Salzburg la Loches, pe Valea Loarei), daca vrei sa mergi la mare mai bine nu mergi pe caldura asta, daca stai in Bucuresti fi atent la aerul conditionat, la Valencia e mai cald sau la fel de cald ca in Bucuresti, de ce nu mergem si noi sa ne batem cu rosiile, terasele de joi seara sunt fierbinti,mancam putin ,limonada e bautura princeps.cateaua unui tip pe care il cunosteam in tinerete a adoptat 5 pisoi,am felicitat lumea de Sf.Maria desi nu ar fi trebuit s-o fac,am stat la servici prea mult ,nu am vazut nici macar o emisiune de stiri la televizor,joia asta cine merge la restaurant,am citit un articol despre prietenia dintre un barbat si o femeie care de fapt nu exista. Si aici s-a produs declicul. Dupa 2 luni in care nu am putut scrie nimic , brusc am simtit nevoia sa deschid blogul si sa filozofez despre dragoste. Pentru ca prietenia este o dragoste platonica intre persoane care nu sunt rude. Ca este intre barbati, femei sau barbati si femei nu are nici o importanta . Ca uneori in treaba asta apare si cate un gand poznas, asta este. Dar prietenia exista. Uneori supravietuieste unei pasiuni, alteori poate duce la o pasiune. Alteori ramane asa, prietenie( poate nu a existat destul curaj pentru altceva?).Alteori se duce, dispare. Alteori ramane si ne sustine cand ne este greu,chiar numai prin faptul ca exista. Alteori ne este interzisa de imprejurari(Prietenul meu se insoara), alteori el moare. Alteori nu-l mai vrem. Alteori el nu ne mai vrea. Alteori ne certam. Alteori plecam. Alteori numai gandul ca am putea sa devenim altceva decat prieteni ne umple de spaima(sinceritatea absoluta este in general o arma cu doua taisuri), alteori el se supara daca nu este tot timpul pe primul loc. Alteori noi suferim pentru ca nevasta lui are intaietate. Alteori o amintire despre prietenul nostru ne tine pe linia de plutire. Alteori suntem recunoscatori pentru un cuvant bun, chiar daca prin sens a depasit limita platonica. Alteori ne simtim frumoase pentru ca avem un prieten. Altadata ne simtim destepte si barbate din acelasi motiv. Altadate ne simtim fericite pentru ca am vorbit,sau vorbim sau vom vorbi cu prietenul nostru. Uneori am avut o fantezie cu el. Alteori ne-ar fi placut sa stim ca a avut o fantezie cu noi. De cele mai multe ori am fost fericite cu el. Nu a fost rara situatia in care am vrut sa trecem linia .S-a intamplat sa simtim ca el vrea sa treaca linia. Dar, asa cum nu purtam o rochie de gala la servici, asa ne-am ocrotit prietenul de dragostea trecatoare, asa ne-am pastrat prietenia ,vesnica si minunata prietenie. Pentru ca exista, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. Sfarsit. M.mare